Simtul mirosului la sobolani este o adaptare a acestei specii de daunatori la toate tipurile de medii sau de habitate. Aceste rozatoare sunt capabile sa indentifice nu doar mirosuri de la sursele de hrana sau de la obiecte, ci si prezenta de mirosuri ale substantelor chimice care denota o schimbare in atmosfera sau stari de frica sau de emotie.

Sobolanii respira preponderent pe nas, unde aerul trece printr-un singur filtru de indentificare. Aceasta zona este data de un petic de piele dotat cu receptori de miros si neuroni olfactivi cu perisori de selectie. Particulele de miros sunt conectate prin acesti perisori si ulterior sunt trasmisi la creier, declasand raspunsuri neuronale.

Sobolanii au, de asemenea, un al doilea organ de miros, numit organul vomeronazal sau VNO. VNO este un organ situat intr-un spatiu subtire, oval in portiunea inferioara a pasajului nazal, langa peretele despartitor.

Cand sobolaniul15 gusta si miroase particulele de aer se dizolva si se indreapta spre receptorul VNO. Acest organ este folosit in principal pentru a se putea detecta feromonii trasmisi de catre doi sau mai multi membrii ai aceleiasi familii de sobolani. Acesti feromoni sunt prezenti in excremente, urina si secretii glandulare ale sobolaniilor. Ei se detecteaza de fiecare individ in parte prin miros sau direct prin contact gustativ.